Dintotdeauna am avut o pasiune pentru locurile mai puţin obişnuite. De când eram mic am făcut o obsesie pentru statele liliputane şi mai ales pentru Liechtenstein. Nu aş fi refuzat nici Vaticanul, Andorra, San Marino sau Monaco. Nu am reuşit să ajung în nici una deocamdată. Acum îmi doresc foarte mult să ajung în Coreea de Nord. Aş fi bucuros să am ocazia să vizitez Transnistria, Kosovo sau alte republici separatiste şi mi-ar place de asemenea să ajung la Guantanamo în Cuba sau chiar în Venezuela lui Chávez. Până atunci mă mândresc cu cea mai “exotică” excursie a mea… Mukachevo, Zakarpattia Oblast în Ucraina.
Am călătorin în august 2011 în Maramureş pe la mănăstirile din lemn parte a patrimoniului UNESCO, la Cimitirul Vesel de la Săpânţa şi am ajuns şi la Sighetu Marmaţiei. Dacă tot eram acolo am zis să trecem şi la vecinii noştri ucrainieni până la Mukachevo iar de acolo urma să trecem în Ungaria şi apoi spre Debrecen. Am dormit o noapte la Sighetu Marmaţiei la o pensiune, de fapt la Vadu Izei, o localitate înante de intrarea în Sighetu Marmaţiei cum vi din spre Baia Mare. Pensiunea era a unui preot care făcea contrabandă cu ţigări şi benzină de la ucrainieni. În acea zonă cam toată lumea se ocupă cu aşa ceva, benzina şi ţigările sunt foarte ieftine în Ucraina în comparaţie cu România.
Eram într-o zi de duminică şi vroiam să schimbăm ceva euro şi cum băncile erau închise, schimb valutar nu am găsit, Sighetu Marmaţiei fiind totuşi un oraş mic, am întrebat localnicii unde am putea schimba bani. Toată lumea ne îndruma spre un bancomat minune care schimba valută. Când am ajuns la bancomat ce să vezi! Era stricat… şi la doi paşi de bancomat un individ mai suspect ne întreba dacă nu vrem să schimbăm bani, euro, dolari, grivne, tot ce vrem (era atât de evident că bişniţarul nostru a avut grijă să blocheze bancomatul, ca el să deţină monopolul pieţei schimbului valutar în Sighetu Marmaţiei în acea duminică). După ce am intrat în vorbă cu el am văzut că era totuşi un tip de treabă, era poliţai şi în timpul liber făcea şi el un venit suplimentar schimbând valută la negru… România…dar să vedeţi ce-i în Ucraina! :). Ne-a schimbat omul banii la un curs bun, cu toate că nu prea aveam altă alternativă nu a profitat de poziţia lui monopolistă şi am ajuns la concluzia că sunt şi poliţai care încalcă legea cu „bun simţ”. L-am întrebat cum e în Ucraina, cum se trece la vamă, la ce să ne aşteptăm (am citit anterior pe internet tot felul de experienţe negative despre vama cu Ucraina). Bişniţarul ne-a întrebat despre ce vrem să facem în Ucraina?! Să cumpărăm ţigări, benzină… alcool? Noi vrem doar să vizităm… şi a urmat o pauză, deoarece bişniţarul a rămaş câteva secunde fără replică, apoi mai întreabă o dată… şi totuşi ce vreţi să faceţi în Ucraina? Răspund din nou la fel de hotărât: să vizităm! Râde. Dar ce să vedeţi acolo…?! Păi Ucraina, răspund… mă rog, o mică parte din ea. Omul nostru nu putea să conceapă că noi mergem să VIZITĂM Ucraina. Se uita la noi ciudat şi suspicios. Ne spune că dacă vrem să nu avem probleme la vamă să punem câte 1 leu de persoană în paşaport. Pofim? 1 leu…?! Da da…suficient, îţi dai seama dacă fiecare le lasă 1 leu câţi bani se fac într-o tură. OK 1 leu să fie.
A doua zi de dimineaţă eram la vamă… aşteptam la o coadă nu foarte lungă dar care se mişca foarte încet. Dinspre Ucraina în România nu se înghesuia nimeni (probabil datorită faptului că ucrainieni au nevoie de viză pentru România). Noi tot ne întrebam dacă am înţeles bine despre „procedura” cu 1 leu în paşapoarte. Poate o fi vorba de 10 lei şi nu am înţeles noi bine, oricum noi suntem turişti, nu avem alcool, ţigări sau altceva dar nici nu ne convenea să fim purecaţi şi să stăm cu orele în vamă. În faţa noastră dar şi în spate maşini cu numere de Maramureş, doar noi maşină cu număr de Arad. Hai să mergem să întrebăm ceilalţi şoferi cum să procedăm, punem 1 leu în paşaport sau nu… noi rămaşi încă cu „sechelele” din perioada
dinaintea aderării la UE când la vama româno-maghiară îndiferent care, dacă ai fi pus 1 leu în paşaport, cred că vameşul te scuipa şi posibil să te şi aresteze după aia. Orice sumă sub 10 euro ar fi fost considerată o jignire. Şoferii maramureşeni ne confirmă varianta cu 1 leu şi decidem să o aplicăm şi noi. Punem leul în paşaport şi trecem prin vamă fără probleme… a fost uşor cu excepţia faptului că am primit un fel de declaraţie vamală care era scrisă doar în alfabetul chirilic şi din care bineînţeles că nu am priceput nimic, dar nu am avut nici un fel de problemă. Am trecut de vamă şi iată-ne în „exotica” Ucraina.
Infrastructura arată ca cea din România de la începutul anilor ’90, cum destul de vag îmi amintesc de când eram copil. Nu că acum România s-ar bucura de cine ştie ce infrastructură, dar totuşi… este o mare diferenţă. Lipsesc marcajele de pe asfalt, plin de gropi sau de drumuri plombate prost, indicatoarele rutiere sunt mai rare ca pistele de biciclete la noi şi care sunt toate în alfabetul chirilic. Bănuiesc că la Kiev, Donetsk, Lviv, Odessa sau alte oraşe mai mari cu mai mare priză la turişti nu este valabil ceea ce descriu eu aici şi că regiunea Transcarpatia şi oraşul Mukacevo al doilea ca mărime din regiune deşi se află în vestul Ucrainei aproape de graniţa UE nu este una din cele mai grozave şi dezvoltate zone din ţara lui Shevchenko. Infrastructura nu este peste tot la fel de precară iar faptul că au fost cababili de a fi co-organizatori la un campionat european de fotbal înseamnă totuşi ceva, dar cu toate acestea sărăcia se simte în aer în Ucraina.
Mukacevo este un orăşel mic dar curat şi cu un centru frumos aranjat ce m-a surprins plăcut, având în vedere peisajul destul de dezolant ce îl înconjoară. Localnicii sunt foarte amabili cu toate că mai nimeni nu vorbeşte engleza. Ne-am descurcat totuşi cu maghiara, deoarece în zonă este încă prezentă o puternică minoritate maghiară, rămasă încă de pe vremea Regatului Ungariei care încropa şi regiunea Transcarpatia. Statuia lui Mihály Munkácsy celebrul pictor maghiar născut la Mukachevo este amplasată pe strada pietonală din centrul oraşului. Tot pe pietonală mai poţi admira statuile Sfinţilor Cyril şi Methodius, Statuia lui Alexander Vasilyevich Dukhnovich, Statuia cu hornarul şi pisica, Statuia lui Mercur amplasată sus pe o clădire, Primăria dar şi o mulţime de ucrainience frumoase. Un alt obiectiv turistic important pe care noi din pacate l-am ratat este Castelul Palanok o fortăreaţă impresionantă, cu bastioane, porţi fortificate şi metereze. Istoria acestor fortificaţii datează din secolele IX – X.
Revenind la oraş, preţurile sunt mici inclusiv la mâncare, am făcut plinul la maşină, am cumpărat vodcă dar şi alte băuturi aloolice, ţigări cât ne permitea legea să trecem graniţa şi am putut plăti cu cardul atât la benzinărie cât şi în supermarket. Trebuie să menţionez că noi nu ne-am întors înapoi la Sighetu Marmaţiei ci din Ucraina am trecut în Ungaria şi ne-am continuat excursia la Debrecen. Nu mai reţin acum exact preţurile dar ştiu că am rămas uimit de cât de ieftine erau toate. Noi nu am mers în Ucraina să cumpărăm nici alcool şi nici să facem plinul la maşină dar la urma urmei nu ne-am putut abţine iar localnici din Sighetu Marmaţiei nu sunt deloc de condamnat dacă fac asta.
În concluzie Mukacevo merită vizitat, nu spun să străbaţi toată ţara special pentru acest orăşel ucrainian, dar dacă ajungi în Maramureş şi ai cumva o zi în plus nu strică să dai o tură până acolo, chiar dacă vrei să faci doar plinul la maşină. Atenţie! Să nu vă uitaţi paşaportul deoarece Ucraina nefiind membră UE nu puteţi trece doar cu buletinul.
Punctul de trecere a frontierei cu Ucraina, Sighetu Marmaţiei – Solotvino.
Bun venit în Ucraina! Traficul se desfăşoară greu datorită…
Intrarea în Mukacevo
Tanc sovietic în Mukacevo
Statuia lui Mihály Munkácsy (1844-1900) – celebrul pictor maghiar care sa născut la Mukachevo şi a trăit la Paris. Munkácsy şi-a câştigat reputaţia internaţională pictând scene biblice de mari dimensiuni.
Statuia cu hornarul şi pisica (se zice că aduce noroc).
Centrul pietonal din Mukacevo pavat cu granit
Sfinţii Cyril şi Methodius – misionari creştini printre popoarele slave. Prin munca lor aceştia au influenţat dezvoltarea culturală a tuturor slavilor. Pentru aceasta au primit titlul de “Apostolii slavilor”. Tot lor li se atribuie conceperea alfabetului glagolitic, primul alfabet utilizat pentru a transcrie slavona veche.
Monument în faţa Primăriei
Clădirea Primăriei din Mukacevo
Statuia lui Alexander Vasilyevich Dukhnovich (1803-1865) – preot, poet, scriitor, pedagog şi activist social al popoarelor slave din zona Carpaţilor. Este considerat un fel de părinte deşteptător şi iluminat al rutenilor.
Statuie a zeului Mercur cocoţată pe o clădire
Biserică ortodoxă în Mukacevo
Monument în faţa bisericii ortodoxe
Spiritul western exprimat cu litere chirilice
Bancomat din Ucraina
Autobuz care merge pe gaz
Interiorul unei biserici catolice din Mukacevo
Fornetti de Ucraina
Supermarket în Ucraina… sau sursă de alcool şi ţigări ieftine (tocmai făceam aprovizionarea).
Castelul Palanok o fortăreaţă impresionantă, cu bastioane, porţi fortificate şi metereze. Istoria acestor fortificaţii datează din secolele IX – X. (Foto: Panoramio)